Jocuri cu barbie de imbracat cool

Daca vrei sa imbraci o Barbie, trebuie neaparat sa o imbraci cool. Daca nu ai o papusica  acasa sigurt gasesti fara nicio problema jocuri cu barbie de imbracat cool. Asta este cea  mai mica problema atunci cand vine vorba despre jocuri in care o imbracam pe Barbie.

Din punctul meu de vedere problema apare exact atunci cand deschidem jocul. Atat de multe  hainute are Barbie ca nu mai stii u ce s-o imbraci. Fetitele sunt asa de incantate cand  joaca astfel de jocurti, incat am impresia ca si hainutele lor devin din ce in ce mai  interesante, mai ales pentru o mica domnisoara care descopera incetincet ce inseamna sa  te imbraci si cum sa asortezi hainutele.

Cred ca in principal fetitelor le place sa o schimbe pe Barbie datrita faptului ca ele  isi imagineaza cum se joaca cu hainutele lor si astfel, mai tarziu o sa aplice absolut  tot ce au invatat la jocul cu Barbie pe dulapul lor si vor deveni din ce in ce mai  cochete.

Asadar, daca va doriti ca fetita voastra sa fie o mica fashonista nu va ramane decat,  pentru inceput, sa ii cautati jocuri cu barbie de imbracat cool, iar de aici micuta va  pornit intr-o calatorie minunata in lumea modei si o sa devina una dintre cele mai  cochete fetite de la scoala incredibil de repede. Doar ca o sa simtit lucrul acesta si la  buzunar cand o sa inceapa sa spuna sa isi doreste anumite haine speciale.

Si iata cum pica pe “bit”

Derbedeu innascut, Breazu se auto-caracterizeaza ca un “târf masculin” aka romanian gigolo. Oricata aroganta reiese din asta, culmea e ca ii cam merge. drept pentru care a patentat “Metoda Breazu”:

Se merge intr-un oarecare club.
Se agata cea mai disponibila veverita majora [se reuseste in 10% din cazuri]
Se propune o plimbare cu masina la Mama lui Dracul.
Se ajunge in Mijlocul lui Nicaieri, loc bine determinat de personajul in cauza, a carui predominanta caracteristica e absenta umana in mijlocul noptii.
Se parcheaza masina astfel incat sa fie cat mai ascunsa de posibilii trecatori curiosi.
Se foloseste replica: “Fă, te fuţi?”
In cazul unui raspuns negativ, se foloseste replica nr. 2: “Atunci jos din maşină!”
Pusa intr-o situatie dificila, veverita are doo variante: a) isi pastreaza demnitatea si coboara din masina, ajungand astfel acasa a doua zi; b) asta e.
Ma intreb eu acum ce dracu’ amuzament si satisfactie e in creierii lui. In fine, dilemele morale nu se aplica in cazul asta. Se ajunge la momentul in care Breazu devine constient si isi spune “Hm, cred ca trebuie sa ma insor.”

Moment in care Breazu, reprezentatul masculinitatii tardive, se agata de prima veverita care ramane impresionata de planurile lui magnifice de viitor. Si presteaza despre nunta. Ba, ma lasi? Ma rog, cine sunt eu sa ma bag in trebile lui? Bine, i-am zis de cateva ori ca nu o suport pe viitoarea lui sotie, ca e aroganta, nesuferita, plictisitoare si party-breaker, dar numai atat. Nu se poate sa nu fi iesit pe undeva si ea sa nu stea dampulea strambandu-se constant.

Adica: “Iepuras, mie nu imi place aici, au ferestre verzi. Hai sa mergem.” Moment in care noi, restul, ne destrabalam, ne distram, ne alea alea. Breazu se prezinta langa noi: “Bai, hai sa mergem”. Pai sa nu ii fuţi doo palme dupa ceafa? Si lui, si ei?

Oricum, cert e faptul ca in iunie trebuie sa ma prezint la nunta. Si am de gand sa fur mireasa, sa o duc la mama dracu’, sa ii dau un genunchi in creieri, sa o vand la turci si sa ma intorc inapoi la nunta si sa beau.

Aur in rate

Cocalar. Si desi s-ar crede ca asta spune totul, se este perfecta dreptate. Dar nu se poate fara doo-trei cuvinte despre cocalarul principal. Inca din frageda pruncie, Vrancea avea mai multi taţi. Pe care ii lauda mai mult decat pe tacsu ala al lui care a futut-o pe ma-sa aia a lui. Aia ii luau gume Turbo, noi il bateam si i le luam. Pana cand, intr-o zi, nemaisuportand tristetile zilnice, Vrancea a rabufnit si l-a luat tacsu ala adevarat la omor. Deci nu la bataie, la omor.

Ma-sa e plecata in Spania, sa produca niste lei. Si cica produce. Pentru ca Vrancea are inele, bratari si lanturi de aur. Cu care doarme si noaptea. Nici nu face ochi bine, ca iese pe strada cu aurul pe el, dar fara haine. “Pai mi-a trimis mama, ma”. Ce uita el e ca e o localitate mica acolo si ca toata lumea stie ca a facut imprumut la banca pentru a lua acel aur. Deci Vrancea e un cocalar mai special, care are aur in rate.

Betivan din clasa e treia, Vrancea s-a gandit sa se insoare el de felul lui. Stati calmi, derbedeilor, ca nu ma duc. E doar vecin, nu prieten. Habar n-aveti de cate ori plecam prin oras cu masina, cotizam toti la benzina, ca deh, eram tineri si saraci, stateam ce stateam pe unde stateam si ne intorceam. Si pe Vrancea pe acolo il lasam. Si il luau aia la bataie, pentru ca ii lasam uneori si nota de plata pe mana.

Bun, deci ma-sa e plecata in Spania, cica menajera nu stiu unde, dar cum se stie ca presta servicii sexuale contra valuta sau altor servicii, nu prea e usor de crezut ca e cinstita acolo unde e. Dar atata timp cat ii trimite bani lu’ asta micu’ sa-si plateasca ratele la aur, cui dracu’ ii pasa? Noua nu, cu atat mai putin lui sau lui tacsu. Care e beat constant de cand a plecat ea. Pentru ca deh, nu e proasta, ci stie cum sa-l tina p-ala vesel.

Cred ca asta nu e un caz singular…

A suferi

In orice grup de prieteni exista un mascul ce insumeaza greutatile celorlalti si le pune la el. Invariabil, porecla lui e Grasu’, Umflatu’, etc. Asa si Bassy [a nu se confunda cu Baycee].

Pe langa faptul ca e gras, Bassy mai e si scund, ceea ce face ca situatia lui sa fie si mai amuzanta. Pentru restul, zic. Bassy e tipul individului mereu invidios pe altul. Merge pe principiile “Pai ru de ce as fi mai prost ca ala?” si “Sa moara ăia de ciuda ca uite ce am eu.”

Moment1: In clasa a opta, pe vremea cand abia aparuse Nokia 5110, “The Caramida”, apare Marin, baiat de ingineri, cu telefonul mobil la scoala. Forfota mare, zarva uber mare. Toata scoala vuia. “Ala al lu’ inginera are telefon mobil…”. Copiii se strangeau in jurul lui, iar el le arata cum se joaca Snake. Bassy fierbea. Marin se plimba mandru pe coridoarele scolii, cu telefonul mobil in buzunarul de la piept al gecii lui de blugi. Bassy fierbea. A inghitit in sec toata ziua. S-a gandit el bine si si-a facut planul de atac. Maine avea sa aiba loc eclipsarea lui Marin. Asa ca Bassy s-a prezentat la scoala a doua zi mai mandru ca niciodata. Din buzunarul de la camasa privea timid un obiect negru, din care se vedea doar un mic capat. “Bassy, ce faci, ma, ti-ai luat si tu mobil?” intrebau copiii curiosi. “E-l maica-mi, ma. Poti sa te uiti la el, dar nu il scot din buzunar ca mi-e teama sa nu-l stric!”, raspundea Bassy pe un ton grav. Faima lui Bassy avea sa sufere un soc cumplit, insa. Mai indraznet ca restul, Vrancea a surprins un moment de neatentie al lui Bassy. In acel moment, cu viteza unui fulger, mana lui Vrancea s-a strecurat nevazuta si a scos obiectul din buzunarul lui Bassy. Bassy a inlemnit. Era pauza mare, toti copiii erau afara. Ba chiar si profesorul de serviciu. Toti au izbucnit in hohote de ras cand Vrancea flutura mandru o telecomanda de video, strigand “Uitati telefonul lui Bassy!”.

Moment2: Bassy isi ia permisul de conducere. Incepe sa stea din ce in ce mai putin pe acasa. Zi si noapte e calare pe masina, mancand banii lu’ tacsu, in timp ce asta facea crize de nervi. Simtind libertatea curgandu-i prin vene, Bassy lipea abtipilde/uri [il dau dracu] pe masina, vopsea dungi rosii de oja pe bara din fata, lega sarme colorate pe capacele rotilor. Masina de cocalar, da. In sfarsit, Bassy era acceptat de societate ca o fiinta rationala. Asta pana cand s-a intalnit cu Breazu. Salariat de felul lui, Breazu avea mai mult control asupra masinii sale. Era a lui, ddf! Cumparata din banii lui! Se plimba cu ea cand vroia, nu doar cand il lasa tacsu. Din nou, Bassy a inceput acelasi ritual pe care il facea de fiecare data. Planuri peste planuri, calcule peste calcule. Fara succes, insa. Bassy nu avea cum sa fie mai tare decat Breazu la faza asta. Il depasea situatia. Avea de gand sa se dea batut. Chiar vroia sa renunte. Dar solutia a venit la el mai usor ca tantarul la lumina becului. “Ii voi propune lui Breazu sa umblam numai cu masina mea.”. Breazu, fara sa stea mult pe ganduri, a acceptat. Omora masina de fiecare data cand plecam undeva. Cand ne intalneam cu un grup de prieteni, Bassy cobora intotdeauna inainte, ii zicea lui Breazu sa parcheze masina intr-un loc mai ferit de pericole si fugea catre gasca respectiva. Eu cu Breazu veneam linistiti in urma. Odata, insa, unul din baieti il intreaba jovial pe Breazu: “Pai bine, bai, Breazule, de ce nu mi-ai zis ca ai vandut masina? Ca o luam eu, dreacu’… Sau daca aveai nevoie de bani, macar imi ziceai mie. Stii ca se gasea.” Bassy isi spusese discursul: Breazu avea rate la banca si nu mai avea bani sa le plateasca. I-a vandut masina lui Bassy, iar acesta l-a angajat pe post de sofer, ca deh, sa-l ajute…

Acum are planuri de insuratoare. O ia pe Timona [adica Simona]. Alta vedeta. Insa pana la caracterizarea personajelor feminine, mai e.

My crib

Cred ca e strategic asezata. La doua case de Didi, destul de aproape de Breazu si ceva mai departe de Vrancea si Bassy. Casa are doua intrari: cea oficiala si cea a mea. Cea oficiala e cea la care ajungi trecand pe langa a mea. Si e cea oficiala pentru ca ai acces in toata curtea. Plus ca bucataria, mansarda, tot, e situat in jurul ei. Intrarea mea e intrarea dinspre strada si care permite accesul mai usor catre camerele mele. Eu sunt singurul care o foloseste pe-asta. Holtei fiind, gasca din cartier era formata din Didi, Breazu si eu. Ii ignoram pe ceilalti doi mentionati in al doilea rand.

Oriunde am fi plecat noi trei, ne-am fi strans la mine si plecam de la mine. Nu mai era nevoie sa se mentioneze asta. Asa ca rareori incuiam usa aceea, iar Breazu si Didi nici nu mai stresau soneria. Intrau direct in casa.

Moment: Era vara trecuta. Fusese o zi lunga si calduroasa, care te obliga sa nu faci nimic altceva decat sa transpiri. Planuisem cu Didi sa treaca seara pe la mine pe la 8 jumate si sa mergem sa bem o bere la o terasa. L-am asteptat pana 9 si am plecat singur, stiind ca va fi localul plin de cunoscuti. A doua zi, Didi trece pe la mine si-mi povesteste: “Am venit eu, ce-i drept, mai tarziu si am intrat la tine in camera. M-am gandit ca esti la masa, asa ca am aprins calculatorul si mi-am pus un film. Fiind captivat acolo, am uitat ca tu ar trebui sa apari sau mai stiu eu ce. Abia cand s-a terminat filmul mi-am adus aminte sa ma intreb pe unde dracu’ esti. Am iesit din casa, m-am dus la intrarea cealalta si am intrebat-o pe maica-ta pe unde esti. Mi-a zis ca plecasei de la 9…”