A suferi

In orice grup de prieteni exista un mascul ce insumeaza greutatile celorlalti si le pune la el. Invariabil, porecla lui e Grasu’, Umflatu’, etc. Asa si Bassy [a nu se confunda cu Baycee].

Pe langa faptul ca e gras, Bassy mai e si scund, ceea ce face ca situatia lui sa fie si mai amuzanta. Pentru restul, zic. Bassy e tipul individului mereu invidios pe altul. Merge pe principiile “Pai ru de ce as fi mai prost ca ala?” si “Sa moara ăia de ciuda ca uite ce am eu.”

Moment1: In clasa a opta, pe vremea cand abia aparuse Nokia 5110, “The Caramida”, apare Marin, baiat de ingineri, cu telefonul mobil la scoala. Forfota mare, zarva uber mare. Toata scoala vuia. “Ala al lu’ inginera are telefon mobil…”. Copiii se strangeau in jurul lui, iar el le arata cum se joaca Snake. Bassy fierbea. Marin se plimba mandru pe coridoarele scolii, cu telefonul mobil in buzunarul de la piept al gecii lui de blugi. Bassy fierbea. A inghitit in sec toata ziua. S-a gandit el bine si si-a facut planul de atac. Maine avea sa aiba loc eclipsarea lui Marin. Asa ca Bassy s-a prezentat la scoala a doua zi mai mandru ca niciodata. Din buzunarul de la camasa privea timid un obiect negru, din care se vedea doar un mic capat. “Bassy, ce faci, ma, ti-ai luat si tu mobil?” intrebau copiii curiosi. “E-l maica-mi, ma. Poti sa te uiti la el, dar nu il scot din buzunar ca mi-e teama sa nu-l stric!”, raspundea Bassy pe un ton grav. Faima lui Bassy avea sa sufere un soc cumplit, insa. Mai indraznet ca restul, Vrancea a surprins un moment de neatentie al lui Bassy. In acel moment, cu viteza unui fulger, mana lui Vrancea s-a strecurat nevazuta si a scos obiectul din buzunarul lui Bassy. Bassy a inlemnit. Era pauza mare, toti copiii erau afara. Ba chiar si profesorul de serviciu. Toti au izbucnit in hohote de ras cand Vrancea flutura mandru o telecomanda de video, strigand “Uitati telefonul lui Bassy!”.

Moment2: Bassy isi ia permisul de conducere. Incepe sa stea din ce in ce mai putin pe acasa. Zi si noapte e calare pe masina, mancand banii lu’ tacsu, in timp ce asta facea crize de nervi. Simtind libertatea curgandu-i prin vene, Bassy lipea abtipilde/uri [il dau dracu] pe masina, vopsea dungi rosii de oja pe bara din fata, lega sarme colorate pe capacele rotilor. Masina de cocalar, da. In sfarsit, Bassy era acceptat de societate ca o fiinta rationala. Asta pana cand s-a intalnit cu Breazu. Salariat de felul lui, Breazu avea mai mult control asupra masinii sale. Era a lui, ddf! Cumparata din banii lui! Se plimba cu ea cand vroia, nu doar cand il lasa tacsu. Din nou, Bassy a inceput acelasi ritual pe care il facea de fiecare data. Planuri peste planuri, calcule peste calcule. Fara succes, insa. Bassy nu avea cum sa fie mai tare decat Breazu la faza asta. Il depasea situatia. Avea de gand sa se dea batut. Chiar vroia sa renunte. Dar solutia a venit la el mai usor ca tantarul la lumina becului. “Ii voi propune lui Breazu sa umblam numai cu masina mea.”. Breazu, fara sa stea mult pe ganduri, a acceptat. Omora masina de fiecare data cand plecam undeva. Cand ne intalneam cu un grup de prieteni, Bassy cobora intotdeauna inainte, ii zicea lui Breazu sa parcheze masina intr-un loc mai ferit de pericole si fugea catre gasca respectiva. Eu cu Breazu veneam linistiti in urma. Odata, insa, unul din baieti il intreaba jovial pe Breazu: “Pai bine, bai, Breazule, de ce nu mi-ai zis ca ai vandut masina? Ca o luam eu, dreacu’… Sau daca aveai nevoie de bani, macar imi ziceai mie. Stii ca se gasea.” Bassy isi spusese discursul: Breazu avea rate la banca si nu mai avea bani sa le plateasca. I-a vandut masina lui Bassy, iar acesta l-a angajat pe post de sofer, ca deh, sa-l ajute…

Acum are planuri de insuratoare. O ia pe Timona [adica Simona]. Alta vedeta. Insa pana la caracterizarea personajelor feminine, mai e.